Gomez - Girlshapedlovedrug

i would like to thank tlcbox for sharing this, a long time ago;)

tineri actori, filme tailandeze si noi inceputuri

Am fost joi si vineri seara la dakino. m-am descoperit, inca o data, celebrity-addict/hungry/hunter sau whatever. aici ar merge emoticonul ala cu blushing, dar traim si fara. traieste omul fara multe chestii, daramite fara un emoticon amarat.
as i was saying... am vazut un film tailandez, caruia regizorul sau i-a facut o foarte ciudata reclama, de genul: "eu zic ca sunt urat, zi tu ca sunt frumos", care mi se pare destul de puerila, dar trecem si peste asta. suntem ingaduitori tare in seara asta. filmul mi-a placut, desi, dupa nepretuitele indicatii date de regizor la inceput, cica nu trebuia sa-mi placa. Daca imi placea, aveam o problema. E, am mai multe. Mi le asum pe toate - sau pe mare parte dintre ele.

Ce legatura are filmul Ploy, despre o lolita tailandeza, cu tinerii actori si cu noile inceputuri? Pai, am vazut filmul avand in fata tinerele sperante ale scenei romanesti. Culmea, Dragos Bucur nu era acolo:P Era in schimb Andi Vasiliu, care a jucat in hartia va fi albastra, si inca un tip care imi este teribil de cunoscut, dar nici in ruptul capului nu-mi pot aminti in ce l-am vazut sau cum il cheama.
Cam asta ar fi legatura dintre filmul tailandez si tinerii actori.

Cat despre noile inceputuri... Am avut astazi foarte acut sentimentul incheierii unei etape. Doar ca prefer sa-l vad ca pe un nou inceput, si nu un sfarsit. Oricum, era un sfarsit asteptat demult, si chiar necesar. Endings are good, chiar daca pe mine de obicei nu ma lasa inima sa tai toate franghiile de la mal. Doar ca uneori chiar trebuie. Le mai las un pic...

Invalmaseala mare pe aici. Cam lipsit de coerenta. Dar il depun asa in eter, pentru ca face bine si lipsa asta de coerenta. Scade asteptarile, in general.

home is where the heart is... where the story begins

povestea care mi-a inspirat postul asta e ceva mai veche. mai bine zis, mi-a ajuns la urechi acum ceva timp. si, daca e sa fim sinceri, nici macar poveste nu e. sau nu e nevoie de ea pentru a-ti pune semne de intrebare.

dar sa lasam la o parte digresiunile si sa intram in subiect. oare cum o fi sa nu ai acasa? nu ma refer nici macar la idilicul acoperis deasupra capului. acasa inseamna familie, prieteni, oameni cu care nu trebuie sa schimbi mai mult de 2 cuvinte pentru a sti exact la ce te referi, scoala unde ai invatat sa scrii, parcul in care mergeai cu prietenii dupa ore, sau in timpul lor. nu cred ca ma afund in nostalgii, dar chiar ne trebuie niste ancore.

iar cand auzi pe cineva cum reneaga cu toata puterea tot bagajul asta, cum spune cu oarecare scarba "i was born in germany, but i moved to the states and now i'm american"... mie una mi-a provocat tristete. pana la urma, asa cum tot americanii zic, home is where the heart is, dar ce se intampla cu ce-a fost inainte?
cat de rau sa fie raul incat sa stergi cu buretele tot ce te-a facut sa devii omul care esti? intr-un fel, e ca si cum te-ai nega pe tine, ca persoana.

dar ce m-a frapat pe mine aici asta e puterea lui "go west!". care, aparent, nu e valabil doar in fostele state comuniste. foamea de occident e prezenta peste tot. doar ca unii nu viseaza la spania, italia, franta sau taramuri mai apropiate. ci la occidentul-occident. pentru ca, deh, standardele cresc pe masura conditiilor deja existenta. pe masura lui "home" pe care il renegi.

si asa mi-am amintit de filmul asta... de occident. face filme bune dl mungiu;)

Back to Black

la atata ploaie, nimic nu se potriveste mai bine. parca ar fi sfarsitul lumii.

"it's the end of the world, as we know it"

sfarsit de toamna

ca sunt anacronica, o stiu. dezvolt pasiuni (pt orice) fie prea tarziu, fie prea devreme. dar daca stau bine sa ma gandesc, raportarea asta temporala cere, firesc, un punct de reper. e, pe asta eu il reneg. nu vreau niciun punct de reper. vreau sa plutesc asa, cum am eu chef, in imponderabilitatea acestei lipse. si ca tot veni vorba.... mi-am amintit...

zilele trecute, pe la sfarsitul acesta cumplit de banal de toamna, mi-am amintit de una dintre cele mai iubite carti ale copilariei mele. la medeleni. si de cat erau de frumoase toamnele acolo. bine, recunosc ca toamna nu ma poate convinge decat in combinatie cu soare:)
poate ca acum mi se pare demodata. si... cam prea impodobita, usor superficial si destul de vadita in intentii. cam... de pension, cam prea efeminata.
doar ca ochiul critic de acum nu poate trece peste incantarea copilariei. si asa renasc toamnele lui teodoreanu.

Fairytale Gone Bad

second mood for today

play

that's all i wanna do right now

the time is now

And we gave it time
All eyes are on the clock
But time takes too much time
Please make the waiting stop

... sometimes, i only feel the music.