Vroiam sa scriu un post despre flimul lui Mungiu, cel premiat la Cannes. Am fost atat de incantata si de mandra duminica seara, cand m-am uitat la decernare in direct, incat as fi scris chiar atunci. Doar ca in ultima vreme mi-am cam pierdut cheful de scris. Nu-l declar inca nul, ca e pacat de el, poate revine... Mi-am cam pierdut cheful de multe chestii lately, si nu prea stiu de ce. Ma incearca un plictis regal, pe care nu-l pot pune neaparat pe seama faptului ca nu am mare lucru de facut, ca nu e tocmai asa, dar... chiar nu stiu care e cauza. Hai sa dam vina pe caldura.:D
.. si sa revenim la film. De-abia astept sa-l vad. Sper doar sa nu fie unul dintre acele filme in care iar ne plangem de mila pentru comunism... Am tot vazut filme despre comunism si represiune in ultima vreme, si romanesti, si straine. Si unele au un aer atat de proaspat, incat inveti lectia amara cu zambetul pe buze, si la sfarsit nici nu stii bine daca sa te bucuri sau sa te intristezi. Mi-am adus aminte de Politiki Kouzina, 
pe care l-am vazut anul trecut, si care imi va aminti mereu de Grecia.. si de turci:p Daca il vedeti vreodata, sa va luati ceva bun de tot de mancare inainte, altfel... o sa va para rau:D Lectia de convietuire a grecilor in Istanbul (stin poli) si apoi exilul catre o casa care nu mai era demult acasa merita vazuta.
Apoi ... un franco, 14 pesetas - un alt film grozav despre acasa, oriunde ar fi ea. Si despre viata printre straini vs. viata printre ai tai. Nu castiga intotdeauna chiar cine ne-am astepta.
Ce-am mai vazut? Das Leben der Anderen si Goodbye Lenin! 
Chiar daca au aparut in ordine inversa, eu asa le-am vazut... Si parca mi-a placut mai mult cel din 2003 - munca de a recrea o lume pe care nimeni nu o mai vrea, nici macar cea pentru care este recreata.
Ajungem si la A fost sau n-a fost. Nu i-am pus link pentru ca nu mi-a placut. Mi s-a parut prea trenat pe povestea cu piata, si prea.. frustrat. Iar doar blocurile alea cenusii, iar "nenorocitul asta de comunism care ne-a mancat zilele si din cauza caruia nu putem sa ne ridicam nici acum". Prea multe scuze sunt aruncate in spatele comunismului, si prea des ne aruncam toate esecurile pe seama lui. E deja timpul sa trecem mai departe si sa ne depasim frustrarile.
Asa ca.. all things considered, de-abia astept sa vad un film bun. Pana in septembrie mai e ceva, insa.... cred ca merita. La urma urmei, filmele europene chiar sunt grozave!
Etichete: filme
filmul e de vazut. poate un pic retetat hollywoodian, dar parfumul european ramane pregnant.
