Printre randuri...

vineri, 29 iunie 2007

dulciuri

E o reclama la inghetata cu un tip care isi aminteste ce bine si frumos era cand era mic pentru ca mananca respectiva inghetata. Un fel de madlena on a stick. Si sloganul e ceva de genul "inghetata n-a mai avut un gust la fel de bun din copilarie". Well, eu nu sunt de-o varsta cu dl respectiv, dar parca nu-mi aduc aminte inghetata napoca decat de pe la 13-14 ani... Cand eram eu mica:D, erau alte dulciuri la moda.

Si pentru ca n-am decat o amintire viu-comunista, cand am mers cu mama la ratia de zahar si "tovarasa" de acolo s-a mirat de parul meu, copilaria mea a fost marcata de dulciurile capitaliste. Turcesti, sa fim mai exacti. Mai tineti minte ce bune erau napolitanele koukurouku, gumele turbo cu surprize, si mai ales, drajeurile bonibon?
Ciudat e ca am avut o vreme impresia ca bonibon au disparut, asta pana le-am vazut pe un raft acum 3 saptamani si am cedat, fireste, ispitei. Erau la fel de bune pe cat imi amintesc.

Ce mai era bun cand eram mici? Sucul la dozator:D (azi n-as mai bea sa ma pici cu ceara, atunci as fi baut doar asta), acadelele topitop, ursuletii de jeleu (jelibon erau mai populari decat haribo macht kinder froh und erwachsene ebenso - turcii i-au luat pe nemti la asta). Nemtii si-au luat insa revansa cu cel mai frumos si indragit dulce al copilariei, care a iscat, pe cate imi amintesc eu, o adevarata boala in toata pustimea pregimnaziala - Kinder cu surprize. Pe vremea noastra, era ou adevarat, nu jumate chestie de mancat - jumate surpriza. Ce-i drept, oul avea o coaja tare subtire, dar era foaaarte buuun! Imi pare rau doar ca nu mai am niciuna dintre surprizele de la kinder. Stiu ca imi placea foarte mult colectia cu familia de lei, dar nu stiu ce-am facut cu ea...

Mi-e dor de dulciurile de cand eram mici. Si nu stiu daca mai au acelasi gust....

Etichete: , ,

miercuri, 27 iunie 2007

despre pagini albe si alternative

And so it is...

Natura are oroare de vid, they say. Eu am oareşce oroare de pagini albe. Imi plac pana la un punct, cuprind cumva promisiunea unor infinite posibilitati. Poti sa alegi orice drum, ba chiar ai optiunea de a-l face tu insuti, si totusi... nu e asa frumos si eliberator pe cat suna. Cand poti sa faci ce vrei, parca n-ai mai face nimic. Creativitatea vine din limitari, o masori cu ceea ce poti sa faci avand la dispozitie resurse mai putin "optime". Dar nu e vorba doar de creativitate aici, ci si de alegeri in general. Daca ai alternative nenumarate, ce faci? Sau, mai bine zis, cum stii daca ai facut alegerea buna?

Nu mi-au placut niciodata intrebarile gen interviu "unde te vezi peste 5/10 ani?". Bineinteles, daca zici "habar n-am", pici prost - nu ai viziune, nu ai un plan concret de viitor, nu esti structurat and so on. Asa ca incepi sa indrugi niste banalitati de genul "evoluand in compania dvs" sau altceva ce crezi ca "da bine". Mie imi e frica de pronosticuri. De unde sa stiu unde o sa fiu peste 10 ani, cand viata iti ofera atatea surprize? Si, vorba mamei lui Forrest, nu stii ce bomboana nimeresti. Prin clasa a V-a, parca, am facut scheme logice la informatica. Simple si de efect. Blocurile de decizie se aplica si aici. Si totul depinde de bratul pe care mergi mai departe la un moment dat. Nu ca ar depinde doar de noi. Cred, bineinteles, in puterea pe care fiecare dintre noi o are asupra destinului sau, dar mai cred si ca asta nu e tot, si ca uneori suntem "impinsi" pe un drum, si nu pe altul. Is it for a reason? Asta nu mai stiu... sau nu ma pot pronunta. Stiu doar ca mie una mi s-au intamplat o gramada de chestii la care nici macar nu m-as fi gandit, si bune, si rele, dar in mod clar mai interesante decat cele la care m-as fi putut gandi. Asa ca.. e bine uneori sa te mai lasi suprins.

Sunt acum in asteptarea urmatoarei surprize. Ca in episodul din Grey's Anatomy, in care Meredith ii spune Cristinei ca are nevoie de un semn. Un semn ca lucrurile se vor schimba. Si il primeste... (e episodul cu bomba, asa ca e inutil sa spun ca ma voi multumi si cu un semn mai mic, preferabil mult mai pasnic).

[am inceput postul cu ceva despre pagini albe. mi-am adus aminte de o profa care ne sfatuia sa nu incepem niciodata o lucrare pe o pagina alba. sa scriem ceva, acolo, inutil, dar sa scriem, ca sa nu mai fie ostila pagina. de-aia am inceput si eu cu citatul dintr-un cantec, pentru ca am avut toata ziua acest Ohrwurm - si a fost un Ohrwurm frumos, ca e un cantec fain]

joi, 21 iunie 2007

portugues

... sfasietor, isn't it?

azi am o stare foarte... portugheza:p

Etichete: ,

miercuri, 20 iunie 2007

1001 poezii

Os Castelos

Fernando Pessoa


A Europa jaz, posta nos cotovelos:

De Oriente a Ocidente jaz, fitando,

E toldam-lhe românticos cabelos
Olhos gregos, lembrando.

O cotovelo esquerdo é recuado;
O direito é em ângulo disposto.
Aquele diz Itália onde é pousado;
Este diz Inglaterra onde, afastado,

A mão sustenta, em que se apoia o rosto.
Fita, com olhar sphyngico e fatal,
O Ocidente, futuro do passado.
O rosto com que fita é Portugal.


... daca va place, mai gasiti aici Desi probabil ca le-ati vazut la metrou. Nu-mi place sa spun vorbe mari, dar e chiar laudabila initiativa. ;D
deh! avantajul de a avea timp liber;)

Etichete:

marți, 19 iunie 2007

jumatati

Stiti basmele alea in care fata saraca si frumoasa trebuie sa-si salveze tatal si primeste de la imparatie tot felul de sarcini ciudate: sa mearga jumatate calare - jumatate pe jos, jumatate pe drum - jumatate pe langa drum, jumatate imbracata - jumatate dezbracata?
Cam asa a fost si visul meu de azi de dimineata. Eu daca visez, visez dimineata, inainte de a ma trezi, asa ca uneori pare atat de real visul... Am visat jumatate de bine, jumatate de rau. Pe cineva pe care cunosc, dar de fapt, nu cunosc. In mod ciudat, era atat de bine, chiar si in partile alea urate, incat n-as mai fi vrut sa ma trezesc. Si acum, ca sunt perefect constienta ca visul meu cel frumos si imperfect nu a fost decat atat, un vis, imi pare rau. Si il vreau inapoi. Sometimes a fantasy...

Etichete:

vineri, 15 iunie 2007

Suedezii si brandul de tara

Dom'le, sunt suedezii astia ceva de speriat! Zic asta pentru ca m-am invrednicit si eu intr-un final sa vizitez faimoasa IKEA. Ma rog, ma tot minunam eu prin catalog, dar alta e the real thing. Si nu ma refer doar la mobila si accesorii (oricum ma asteptam sa fie uber-mega-cool:p), ci la modul in care promoveaza Suedia prin fiecare scandurica si fiecare fir de lana din magazinul ala.

In primul rand, daca e sa ne luam dupa maniera de organizare propusa de ei pentru casa, s-ar zice ca suedezii sunt foarte ordonati. Foarte-foarte ordonati. La genul maniac. Posibil sa ma insel (nu cred ca stiu vreun suedez, asa ca nu pot sa ma pronunt cu privire la maniile lor privind ordinea:D).

Btw.. daca tot ne referim la scandurele si mobile, I just loooooved this chair:D

Oricum, avem de unde lua lectii despre brandul de tara. Si nici macar nu trebuie sa mergem pana in Suedia. Au adus-o ei la noi. Toate mobilele, toate ornamentele au numele originale. In suedeza. Si toate sunt concepute de suedezi. Cu vreo 2-3 exceptii asiatice, dar am impresia ca pana si aceia au fost aclimatizati. Ce mi-a placut cel mai mult e ca au avut atata grija de detalii, ca pana si cartile de pe noptiere erau in... suedeza (probabil - they could have fooled me, ca nu stiu o boaba, dar era oricum ceva intr-o limba nordica).
Iar in afara magazinului de mobile, another surprise: food store. Cu... ati ghicit: specialitati suedeze. Ma tenta dulceata de merisor, dar pana la urma m-a castigat dulceata de zmeura & coacaze. V v v good. Nu asa bun a fost insa the famous liquorice (numit in maj filmelor americane lick-a-wish:p). God, cum le-o placea unora asa ceva? Are un gust absolut o-r-i-b-i-l. Seamana un pic cu.. bomboanele alea cu cofeina, care de fapt nu au gust de cafea, ci mai degraba de medicament, dar cica te tin treaz. Mai bine in bratele lui morfeu decat cu asa ceva. Iiih! Una peste alta, experienta cu mancarea suedeza a fost una reusita, sa zicem.

Interesant de vazut cum au schimbat total conceptul de "think global, act local", intr-unul de "think local, act global". N-au renuntat la traditie, dar nici nu au spus "nu" inovatiei.
Se pare ca reteta este una de succes.

Si ma gandeam... dupa atata infuzie de suedisme, o infuzie chiar interesanta, si facuta cu multa incapatanare si mandrie... la noi de ce nu se poate? Macar asa un pic, sa ne gasim si noi un USP si sa fim macar o data mandri de ceva de-al nostru, ceva adevarat si vandabil.

Market Attractiveness chiar nu e o chestie de care sa te rusinezi. Mi se rupe sufletul cand vad pe CNN clipuri de promovare pentru... aproape orice tara, chiar si "amaratii" nostri aproape-vecini din muntenegru, hertzegovina (let's face it, la ei chiar nu e asa roz, cel putin ca stabilitate civila), pentru grecia, thailanda si mai stiu eu ce tara. Romania? No-no. Nothing. Si daca ma gandesc la clipurile alea sinistre cu dracula (recunosc, personajul nu mi-e simpatic, dar daca tot alegem sa il facem pe el USPul nostru, macar sa arate mai decent toata chestia asta), mai bine fara. Pacat doar ca nu reusim sa avem si noi macar clipuri ca lumea. Ca de servicii nu comentam prea mult. Si.... parca m-as opri aici, ca simt ca incep sa ma vait despre soarta natiunii, si asta e una dintre chestiile care imi displac cel mai mult la romani, asa ca ar fi pacat sa start doing it myself. Desi am cazut cumva deja in autoreferentialitate.


Asa ca... pana una-alta, ma duc sa mai mananc din dulceata aia suedeza:D Si apoi..
niste cirese authotone:))

marți, 5 iunie 2007

Schnappi Das Kleine Krokodil

I did it!I did it! I'm not such a mess after all;)) Asa-i ca-i cute? A meritat efortul. E brainfood pentru sesiune;)

why i hate computers

because they make me feel really really stupid most of times.... and because i still cant figure it out how to put sth from youtube on my blog:((((( and i had sth nice to share here... and im still so pissed im not even writing with capital letters where/when i should, nor with apostrophes. and ive switched to bloody english, to pay it back. the freakin computer that wont do what i need it to do:((, that is.
but i will figure it out! as god as my witness, im going to live through this and when its all over, ill never be hungry again! - mda, asta era din alt film:D, dar, pe bune, o sa-i dau de cap. just wish me luck!

Etichete:

duminică, 3 iunie 2007

ezitari

Nu-mi place la mine ca imi schimb des parerea. Si, mai rau, tin la fiecare dintre parerile mele cu atata inversunare de parca ar fi unica. Macar I gain points la pasiune:D

Imi pusesem in cap ca o sa ma oboseasca teribil colocviul de anul asta (and it did). Si ca nu o sa-mi placa (and I did like it), pentru ca I've had enough (and I didn't). Oricum, ca sa pastram totusi o urma de stabilitate, am ramas la impresia ca nu trebuie sa refuzi din start ceva, cel putin pana nu incerci.

Mi-a (re)placut la colocviu. Si am si avut timp sa savurez experienta. Cred ca am mai imbatranit:p si m-am mai relaxat.. doar e deja a 3a oara:)) Plus ca I'm getting to know the guests already. Si imi doresc sa ma adopte Mrs. White, care a fost pur si simplu prea draguta. Ufff.... de ce oare a devenit atat de anormal sa fii decent si dragut cu altii? Cred ca ne-am pierdut obiceiul de a fi tratati bine, in asa fel incat ori de cate ori se intampla, pare... nefiresc. Destul de trista realitatea. Poate ne invatam pana la urma si cu binele, ca sa mai putem protesta si in fata raului. Pana la urma, trebuie sa constientizezi ca ti se intampla ceva rau ca sa poti lupta impotriva.

Revenim. Din nou (fac mult prea multe divagatii, dar nu ma pot dezobisnui. cred ca mi se trage de la a fi prea oppinionated. dar sa nu ne lungim din nou). Am avut momente zilele astea cand am simtit ca biata si draga Facultate de Litere a intrat intr-un final in pas cu vremurile. Spre exemplu, in timpul mesei rotunde despre Corporate Blogging. Contemporaneitatea si sincronismul, ca sa zic asa:p, au fost date, pentru mine, de tema si de tentativa de a purta un dialog cu un blogger aflat de cealalta parte a ecranului, dar si a continentului. Ultima specificare e importanta, tocmai pentru ca discutia a deturnat atat de mult incat a devenit locala, si invitatii straini pur si simplu nu-si mai aveau rostul. Pana la urma, trebuia sa dam o masura a genialitatii autohtone, asa ca... ii mai pasa cuiva de oamenii aia, care aveau totusi niste idei clare si structurate, si culmea! - chiar la obiect?! Fireste ca nu. Ne lipseste, din pacate, o cultura a dialogului, si nu stim sa asteptam pana termina celalalt de vorbit. Avem chestii importante de spus, damn it! Screw the rest!

Ce-ar mai fi de zis? Am vazut prezentari absolut grozave, care mi-au placut la nebunie... si din perspectiva continutului, dar si ca forma. Am mai vazut o groaza pana acum, dar parca niciodata nu mi-am dat seama cat de mare e diferenta pe care o face farmecul personal, atunci cand stii cum sa-l pui in slujba prezentarii tale.
Si am mai descoperit o chestie. De data asta despre mine. Imi place la nebunie partea de networking. Ma pasioneaza de-a dreptul:D

Cu aceasta ultima, cruciala, desi, paradoxal, inutila pentru bunul mers al lumii, informatie, termin pentru seara asta. Hasta la proxima!;)

Etichete: