Printre randuri...

luni, 11 februarie 2008

economistul fericit

imi pare rau cateodata ca n-am invatat economie mai multa. oamenii care stiu economie trebuie sa fie tare fericiti. ei stiu intotdeauna sa potriveasca cererea cu oferta si, teoretic, nu prea ies in pierdere. ba poate ies chiar in profit.
in plus, oamenii astia intelepti se pricep si la investitii pe termen lung. sau macar mediu. isi dau seama destul de usor daca o investitie care pare profitabila la inceput se va dovedi paguboasa mai tarziu. sau macar isi dau seama la momentul potrivit si fac ceva sa-si diminueze pierderile.

... da, cred ca e tare bine sa stii economie. daca nu stii.. nu-ti ramane altceva decat sa joci la ruleta. si asta tine tare mult de noroc. prea mult. noi restul, care nu stim nici economie, nici mare noroc nu avem, asteptam sa ne pice din cand in cand cate un os asa... de intretinere. sau de supravietuire, mai bine.

asa ca... dragii mei, burta pe carte! economia de piata se invata si ea, mai cu chiu, mai cu vai, dar se invata. promit sa devin experta!

duminică, 10 februarie 2008

hors de prix

filmele frantuzesti sunt intotdeauna ca o gura de aer proaspat. hors de prix nu face exceptie. poate ca audrey tatou nu va avea acelasi succes fabulos reputat cu amelie, dar e la fel de proaspata si stralucitoare. si savuroasa ca un pahar cu sampanie. daca veti vedea filmul, o sa va dati seama ca nu a fost o comparatie gratuita.

filmul e de vazut. poate un pic retetat hollywoodian, dar parfumul european ramane pregnant.

Etichete:

joi, 7 februarie 2008

how to act your own age

pana aseara, cand am vazut in reluare pentru a nu stiu cata oara ultimele episoade din sex and the city, nu m-a frapat nicioadata atat de tare falsitatea personajului lui carrie. ok, poate ca o sa-mi atrag un val de critici din partea fanilor, dar n-are cum sa nu izbeasca neconcordanta dintre aerul vadit afisat de fetita rasfatata si incantata vs. varsta ei reala, si mai ales experienta de viata. nu zice nimeni ca la 40 de ani trebui sa arborezi un aer de intelepciune eterna, dar modul in care rosea si se fastacea ca o ingenua de 13 ani era absolut... penibil.
si inca ceva, definitoriu oarecum pentru cultura americana. carrie era cu atat mai incantata si rasfatata cu cat era la paris, drept pentru care fiecare merci era rostit cu aerul triumfal al celui care a dobandit piatra filosofala. well, e si asta o reusita, sa poti sa spui merci :D

miercuri, 6 februarie 2008

mind over matter, mind over matter, mind over... what?!?

Etichete: , ,

luni, 4 februarie 2008

cat sa-ntindem coarda?

cat sa-ntindem coarda? era o carte de david lodge. care nu prea mi-a placut. mi s-a parut intinsa prea mult (pelteaua, nu coarda), drept pentru care n-am citit niciodata nici meserie!, nici nu am aflat de ce s-a daramat muzeul britanic. dar titlul e foarte bun. pana la urma, cat sa-ntindem coarda?
cateodata ajungi sa-ti dai seama ca nu prea mai are rost sa intretii artificial anumite lucruri. si e mai bine sa tragi aparatul din priza. cum stii cand e momentul potrivit? pai nu prea stii... mai speri ca poate maine o sa respire singur, ii va mai creste activitatea cerebrala. asta tine pana cand deja ajungi sa te saturi si doar sa te rogi sa se termine mai repede. iar doctorul-constiinta vine si te anunta ca va trebui sa iei o hotarare. oricum, singur nu va mai respira niciodata, si nici la fel nu o sa fie. iar momentul decisiv vine, mai repede decat ai fi vrut sa-l infrunti: cat sa-ntindem coarda? pai... deloc.

Etichete: