Summer Dreams in the Midst of Spring

Dont tell me not to live,
Just sit and putter,
Life's candy and the sun's
A ball of butter.
Dont bring around a cloud
To rain on my parade.
Don't tell me not to fly--
I've simply got to.
If someone takes a spill,
It's me and not you.


But whether I'm the rose
Of sheer perfection,
Or freckle on the nose
Of lifes complexion,
The cinder or the shiny apple of its eye,
I gotta fly once,
I gotta try once,
Only can die once, right, sir?
Ooh, love is juicy,
Juicy, and you see
I gotta have my bite, sir!

Dont bring around a cloud
To rain on my parade!

3 Wishes from the Golden Fish

It's been a while since I haven't taken care of my blog, and it's time to put neglection beside. But, before I start, maybe I have to say why I'm writing in English now, instead of Romanian, as i used to on all my other posts.
It's not that I don't like English, but after all, it's not closest to my heart. So why use it now? Well... let's say that these past days I've been more used to English rather than to Romanian. And I also have to keep a promise made to some friends who, although speak perfect Romanian;), would appreciate English more.



Anyway, let's cut to the point/chase or as you want to put it.
I owed little Annie something, regarding the Golden Fish (let's better call it Fishie) she gave me a week ago.
So, Fishie, here go my wishes:
1. trips - as many as possible. From Europe I would of course choose Germany. I've thought about it and I probably have friends there in all the big cities. Have to visit them before they forget me:))
Then Portugal, Spain, France. Maybe Turkey. As for across the Ocean.. Brazil, definitely. Man, I love Brazil! Gusto muito do Brasil...
2. a bit related to 1. - friends to share great moments with
3. sunny weather, fine books, great coffee, good music, and many episodes from grey's anatomy that I hopefully won't forget to watch, as I do most times, unfortunately. It's pretty sad, actually, come to think of it, that I pretend to be a fan, but still have to put a reminder on my phone in order to remember watching it. Hmmm.... maybe I should instead wish for a better memory:))

And now the fishie goes to the trio: cute knut, teddy-bear and sandy-belle. Use it well, guys!

Just remember to save yourself before you save the world

Profa mea de romana din liceu avea (cred ca o are in continuare) o vorba: "Mai copii, voi aveti idei putine, dar fixe". Well... asa e. Imi recunosc obsesiile, numai ca am impresia ca sunt mai degraba multe decat putine.
My latest in materie de filme este Grey's Anatomy. Am ajuns deja cu vizionatul pe la sezonul trei, desi le am destul de disparate, si nu chiar pe toate, asa ca uneori ma intreb daca vad ceva care ar trebui sa fie inainte/dupa ce am vazut ultima data and so on, dar in genere ma descurc binisor cu intriga.
Pana acum nu prea am fost pasionata de faimoasele seriale trendy. Nu m-am uitat la Lost niciodata, Desperate Housewives nu m-au dat pe spate, dar filmele cu doctori are just my thing:D Si cum ER nu am mai vazut de multisor, Grey's s-a dovedit a fi the next best thing. Poate mai bun chiar, dar nu are rost sa fac acum comparatii.




Si ca sa duc obsesia pana la capat, ca altfel nu-mi trece:p, mi-am facut si testul "cu care personaj te asemeni?". Da nu va spun cine mi-a iesit, va las sa ghiciti;)
Oricum, imi plac toti. Mi-am dat seama ca imi plac cu atat mai mult cu cat sunt mai imperfecti. Desi, in principiu, sunt perfectionista si am cautat mereu perfectiunea si simetria, mi-am dat seama ca in fapt ma atrage mult mai mult ceea ce... imperfect. Nu intru aici in filozofari despre imposibilitatea de a atinge perfectiunea. Mai ales ca imi plac colturile, petele si liniile usor strambe. I'm warming up to imperfection and it feels great.

Vacanta... si prietenii

Imi place in vacanta. :D
Da, stiu, nu va asteptati la banalitati chiar din prima fraza, dar ce pot sa fac daca asta e adevarul? Nimic nu e mai frumos decat sa te trezesti cand ai chef, sa iti permiti sa te dai jos din pat tot cand ai tu chef, eventual sa mai fie si o zi cu soare afara si sa fie cald..
Sunt asa de incantata de ultima mea vacanta de cinci (sic:p) zile pentru ca am fost la tara, si asta a insemnat implicit si renuntarea la tehnologie (mai exact, Internet). Ce mai! Un vis devenit realitate. Fara mailuri isterizate care asteapta raspuns, fara spam, fara dureri de cap.. Singura chestie care putea sa ma trezeasca era vreun cocos mai zapacit, dar perfect ignorabil.

Cel mai mult imi place insa ca in vacanta am timp sa ma vad cu prieteni. Nu colegi de scoala, de munca:p sau mai stiu eu ce, sa mai discutam ultimele proiecte, ci prieteni vechi, cu care am in sfarsit o clipa de ragaz sa ma vad si sa ne punem la curent cu ce am mai facut. Asta, bineinteles, dupa ce mai si depanam ceva amintiri.

Vacanta asta, desi mica, m-a "reintalnit" cu multi prieteni. S-au schimbat multe chestii, dar atat de multe au ramas la fel.... Trece timpul, dar parca ramanem mereu la fel.

E vremea sa...

“Pentru orice lucru este o clipa prielnica si vreme pentru orice indeletncire de sub cer.
Vreme este sa te nasti si vreme sa mori; vreme este sa sadesti si vreme sa smulgi ceea ce ai sadit.
Vreme este sa ranesti si vreme sa tamaduiesti; vreme este sa darami si vreme sa zidesti.
Vreme este sa plangi si vreme sa razi; vreme este sa jelesti si vreme sa dantuiesti.
Vreme este sa arunci cu pietre si vreme este sa le strangi; vreme este sa imbratisezi si vreme este sa fugi de imbratisare.
Vreme este sa agonisesti si vreme sa prapadesti; vreme este sa pastrezi si vreme sa arunci.
Vreme este sa rupi si vreme sa cosi; vreme este sa taci si vreme sa graiesti.
Vreme este iubesti si vreme este sa urasti. Este vreme de razboi si vreme de pace. (…)" - Ecclesiastul



Atat. Si nimic mai mult.

I don't do Mondays. Or maybe....

Luni, 2 aprilie

08.10 Ajung la seminar. 2 oameni si proful. Bun asa. Oricum, n-am fost niciodata semestrul asta. Ne uitam la un documentar cam bizarutz despre ezoterism.. foarte plictistitor. Oare de asta m-am trezit eu cu noaptea in cap?
Se termina documentarul si trecem la the big guns. Dogville. Auzisem de multe ori despre filmul asta si uite ca tot la scoala ma invrednicesc si eu sa ma uit la el. Ce pot sa zic? Foarte-foarte misto. Din mai multe puncte de vedere. Unul ar fi Paul Bettany.:D Apoi... scenarizarea... loved it. Foarte simplu, minimalist, teatralizat. Decorul in sine era personaj, si tocmai prin asta se anula, in asa fel incat nu mai contau decat personajele si actiunea. Probabil ca filmul asta ar merita un post numai pentru el, dar nu ma aventurez in calificari acum. Daca nu l-ati vazut pana acum, sa va uitati.
12.00-19.00 Seminar, curs, seminar, curs. Probabil ca e pe undeva un articol de lege care spune ca nu e ok sa ai cursuri 12 ore pe zi. Nu stiu, nu prea m-a interesat pana acum pentru ca nu am mai experimentat. Promit sa ma documentez.
21.40 Am terminat si sedinta asta de evaluare... Implinit, in mod oficial, 13 ore si 30 de min de stat in facultate. Very-very sad. My very personal record. Doamne-ajuta sa nu mai ajung niciodata pe aproape!:D


Concluzii: daca e ora 1 si ceva noaptea si eu stau si scriu la blog, inseamna ca inca mai pot. Thank God for the coffee and for the fact that it's not all as bad as I thought. Nu stiu la cat o sa ma trezesc maine, probabil nu foarte de dimineata, dar chestia e nu ma doboara pe mine asa usor o zi pliiiiiiiiina de luni. Si oricum, din cand in cand, e chiar fun sa mergi o zi intreaga la scoala. Probabil ca va veni o vreme cand imi va fi dor de asta. Mda... ma si vad plina de noastalgii peste cativa ani;))

Pana una-alta, long live the coffee!

Ilie Moromete traieste

Mare pacat e sa te uiti in ograda vecinilor! Nu de alta, dar inevitabil incepi sa-ti pui intrebari despre a ta.

Pentru ca am hotarat ca azi e zi de leneveala, si ca nu mai citesc/scriu nimic cu scop business, am haladuit ceva vreme pe blogurile altora, ca, deh... Un pic de benchmarking nu strica nimanui. Sau cel putin asa zic cartile alea destepte de mkt. Ma rog, asta ramane de vazut...

Si cum stateam eu si citeam blogurile altora, mi-am dat seama ca al meu e prea soft, dom'le. Sau, cum imi zicea cineva, prea "pufos". Asa o fi.. Recunosc ca am abordat un stil destul de fairy-princess, cum ar zice Andreea:p
Cand l-am facut, am vrut sa scriu in el numai atunci cand am ceva happy de spus. Am avut nevoie de un soi de refugiu, un getaway din fata atator chestii naspa care se intampla mereu. Macar aici sa scap de ele... Daca blogul tot e o forma de memorie, eu nu vreau sa-mi amintesc de lucruri rele.:D Sunt un Moromete al vremurilor noastre:))

Si nu! Nu o sa renunt! :D Optimista pana la capat.