Printre randuri...

joi, 31 mai 2007

semne de organizare

Am prea multe agende. Sau aveam prea multe agende. Am avut nevoie in seara asta de un nr de tel pe care nu il am inregistrat in mobil si am petrecut o jumatate de ora (pe ceas) pana l-am gasit in mult prea-numeroasele mele agende si carnetele. Si observ (si nu stiu daca e cu incantare sau nu), ca, pe masura ce trece vremea, am tot mai putine. Iar insemnarile devin tot mai haotice. Stau eu si ma gandesc ca acum mi se pare o usoara corvoada, si prefer sa ma bazez pe memorie (desi ma mai tradeaza si ea uneori), asa ca nu mai notez decat chestiile absolut vitale in ele. Inainte... scriam toate prostiile. Probabil si din incantarea omului scapat de liceu, care incepuse sa aiba some things to do, si scria tot pe acolo, chiar daca erau si tot felul de prostii.
Intrebarea ramane. Eram oare mai organizata acum un an- doi? Daca e sa ne luam dupa cantitatea si transpunerea insemnarilor din agenda, probabil ca da. Desi nu sunt pe deplin convinsa de asta. Ramane sa vedem... E o chestie de trecut in agenda, nu?;)

Etichete:

duminică, 27 mai 2007

4 luni, 3 saptamani, 2 zile si... 1 palme d'or

Vroiam sa scriu un post despre flimul lui Mungiu, cel premiat la Cannes. Am fost atat de incantata si de mandra duminica seara, cand m-am uitat la decernare in direct, incat as fi scris chiar atunci. Doar ca in ultima vreme mi-am cam pierdut cheful de scris. Nu-l declar inca nul, ca e pacat de el, poate revine... Mi-am cam pierdut cheful de multe chestii lately, si nu prea stiu de ce. Ma incearca un plictis regal, pe care nu-l pot pune neaparat pe seama faptului ca nu am mare lucru de facut, ca nu e tocmai asa, dar... chiar nu stiu care e cauza. Hai sa dam vina pe caldura.:D

.. si sa revenim la film. De-abia astept sa-l vad. Sper doar sa nu fie unul dintre acele filme in care iar ne plangem de mila pentru comunism... Am tot vazut filme despre comunism si represiune in ultima vreme, si romanesti, si straine. Si unele au un aer atat de proaspat, incat inveti lectia amara cu zambetul pe buze, si la sfarsit nici nu stii bine daca sa te bucuri sau sa te intristezi. Mi-am adus aminte de Politiki Kouzina, pe care l-am vazut anul trecut, si care imi va aminti mereu de Grecia.. si de turci:p Daca il vedeti vreodata, sa va luati ceva bun de tot de mancare inainte, altfel... o sa va para rau:D Lectia de convietuire a grecilor in Istanbul (stin poli) si apoi exilul catre o casa care nu mai era demult acasa merita vazuta.
Apoi ... un franco, 14 pesetas - un alt film grozav despre acasa, oriunde ar fi ea. Si despre viata printre straini vs. viata printre ai tai. Nu castiga intotdeauna chiar cine ne-am astepta.
Ce-am mai vazut? Das Leben der Anderen si Goodbye Lenin! Chiar daca au aparut in ordine inversa, eu asa le-am vazut... Si parca mi-a placut mai mult cel din 2003 - munca de a recrea o lume pe care nimeni nu o mai vrea, nici macar cea pentru care este recreata.
Ajungem si la A fost sau n-a fost. Nu i-am pus link pentru ca nu mi-a placut. Mi s-a parut prea trenat pe povestea cu piata, si prea.. frustrat. Iar doar blocurile alea cenusii, iar "nenorocitul asta de comunism care ne-a mancat zilele si din cauza caruia nu putem sa ne ridicam nici acum". Prea multe scuze sunt aruncate in spatele comunismului, si prea des ne aruncam toate esecurile pe seama lui. E deja timpul sa trecem mai departe si sa ne depasim frustrarile.


Asa ca.. all things considered, de-abia astept sa vad un film bun. Pana in septembrie mai e ceva, insa.... cred ca merita. La urma urmei, filmele europene chiar sunt grozave!

Etichete:

sâmbătă, 19 mai 2007

the quote for today

„Pastreaza mereu o bucata de cer deasupra vietii tale” - Marin Sorescu


Always save a piece of sky above your life... Pretty. My piece of sky is sometimes cloudy, sometimes perfectly clear.
Changes are always good. They keep you in shape;)

Etichete:

miercuri, 16 mai 2007

Oximoroane

Am aflat de curand (adica azi) ca am fost provocata de Andreea sa scriu trei lucruri fara de care existenta-mi ar fi mult mai searbada si pustie. Pe scurt, sa-mi declar fatis dependentele... Lucru greu, dom'le! Cum sa fac asa ceva? Daca, Doamne-fereste, imi pune cineva gand rau si ma priveaza de sursele de existenta ferice?:p

Sa va spun trista mea poveste de saptamana trecuta... Pana atunci, traim cu ferma convingere ca viata mea nu se poate desfasura la parametri normali fara dermatograf. Mda, stiu, nu suna tocmai bine, dar eram de-a dreptul dependenta de objectul asta si nici nu ieseam din casa fara sa-l fi folosit:)) Asta pana l-am pierdut in chip absolut misterios, never to find it again... Si nici nu m-am invrednicit sa-mi iau altul. Asa ca... people, mi-am dat seama ca sunt multe obiectele pe care le investim cu "proprietati magice", obiecte pe care, once lost, le descoperim perfect inlocuibile sau chiar inutile. Iar micul meu exercitiu de frivolitate de mai sus nu era menit decat de a fi un exemplu.

M-am hotarat asadar sa intorc un pic cererea pe dos si sa scriu despre lucrurile fara de care pot trai. So, here go the things that my little life can do without:
1. Computers, internet, tv, mp3player, and any other form of technology in general. In fact, life is so much better in those moments when you manage to set yourself free of technology. I probably tend to think so because I always associate that with holidays.
2. Eyeliner:))
3. Stress

Acum, pe de alta parte, trebuie sa imi declar slabiciunea (nu am zis dependenta, da?:D) pentru iaurt cu fructe, cereale (fulgii de porumb sunt ultima mea pasiune), cafea cu lapte, parfumul copacilor de pe strada mea:) dimineata sau seara, si apoi... soare, soare si iar soare. Ok, I know you probably hate me for this, da mie chiar imi place ca e cald:))

Incercand eu sa imi listez non-dependentele si slabiciunile, mi-am adus aminte de Survivor, si de episodul in care ii anunta ca vor fi debarcati pe insula doar cu ce au pe ei. Si stau si ma intreb cum o fi oare? Am o doza de naivitate destul de redusa in sensul asta, adica pot "citi" efectele de marketing, dar nu pot sa nu ma intreb cata liniste iti poate aduce constiinta faptului ca depinzi din ce in ce mai putin de ceva... de modernitate, in special. Nu vreau sa credeti ca detest progresul, tehnologia sau tot ceea ce e legat de ele. Din contra. Cred doar ca, la fel ca si cu multe alte lucruri in viata, trebuie sa iti iei uneori o pauza de la ele, pentru a le aprecia mai mult. Asa si eu.. simt nevoia sa le apreciez mai mult.

Doamne, ce ipocrita sunt!:)) Stau si fac teoria bunului salbatic, pe blog. =)) This has got to be funny.

Etichete:

luni, 14 mai 2007

A venit vara

I love weekends. I actually think that there are very few things on this Earth that can beat a great weekend morning (says me, the lazy sleeper - well, to be honest, I don't get up too late, it's just that I hate having to wake up at a certain hour).
But summer weekends have got to be the next best thing. And we've just had our first this year. So, what better way to spend it than outdoors?
Firstly, the opening of a new cinema, but not any kind of cinema - the public garden type. And a very interesting show to launch it - all cool and chill, with... (i wouldn't know how to label them other than exotic) Sukar Collective, all in the name of the European diversity, probably. Afterwards, the actual event that got us (and by us I mean PRIME) there. The awards for Europa la liceu. Our kids got on second place, which is pretty damn good, considering the other 700 teams from the contest;) Once the kids got the awards for their short films, we got to see a Spanish movie about emigration - Un franco 14 pesetas. If you like European movies, I recommend it.
And then... a very very long walk home. Thank God I had training from the gym:p

Sunday... day in the park.


An old friend.. but the statue was very-very hot. At 35 degress Celsius in the air, what do you expect?

Etichete: , ,

vineri, 11 mai 2007

Licence to.... speak

Today (better said yesterday) marks a great important moment of my life: I've officially become an English language speaker:D
That is if we take into consideration finally getting my hands on the Cambridge Certificate. Yesterday... although the date of issue is 12/02/07. Well.. as the English say:p, mai bine mai tarziu decat niciodata!

So, people, consider this a warning! I shall start to speak English. Now... that I have the Certificate:p lol

marți, 8 mai 2007

99 Luftballons


La cafeneaua actorilor, in asteptarea unei salate


Mi-e dor de ziua aia cu soare...
Ana, multumesc pentru poze. Luv ya:x

It's all worth it

I've been meaning to write this for some time now, but I didn't know exactly where and how to start it. But it's important to do it, even if it won't have a great impact. It's refreshing for my peace of mind and for giving some sort of satisfaction to the sense of justice that the Gavroche in me is still longing for. As a child, I sometimes thought that when I grow up, I'll be a lawyer, defending all the lost causes of this world. The time passed and I started to get cynical and slowly give up the idea of perfect justice. I never became a lawyer, but still, I can't shake the lust for a sense of right and equity. It's just that I've gotten a thicker skin and that the bad things don't get as easily to me. The key words there are as easily. Unfortunately, they still do. I guess I just need some more practice.


I never cease to get disappointed by people. And still, never cease to give them credit. It only gets more difficult when you notice that you don't start from the same ground level. Some see you from the beginning as below them. And then, you have to wonder: is it all worth it? Anthropologically speaking, I can understand the reasons and even manage to see it all from the outside, with a critical eye. And this gives me the upper hand. But it's not all as simple, and we never see things from the "scientific" point of view. I just wish people could shatter away the prejudice that prevent them from seeing anything else apart from what they are already prepared to see.

We have a long journey ahead of us. And this sends me back to the question whether it's all worth or not. I might have said no a few hours ago, but today died a great man of Romania. He lived a long meaningful life, and apparently his only regret was that he always lived within limits. And his advice was to break those limits: hope beyond limits, try beyond limits, love beyond limits. I think I'll take that advice, and, for as much as I can, trust without limits. In the end, with or without disappointments (or maybe even more if taking them into consideration), it's all worth it.;)

Etichete:

luni, 7 mai 2007

Mai avem timp?

Avem timp


Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.

Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem
timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile, avem timp sa
sfaramam un vis si sa-l reinventam, avem timp sa ne facem prieteni, sa-i
pierdem, avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea, avem timp
sa primim daruri si sa nu le-ntelegem. Avem timp pentru toate.

Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta, murim.

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca. Tot ce poti face
este sa fii o persoana iubita. Restul ... depinde de ceilalti. Am
invatat ca oricat mi-ar pasa mie Altora s-ar putea sa nu le pese. Am
invatat ca dureaza ani sa castigi incredere si ca doar in cateva secunde
poti sa o pierzi. Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata Ci PE CINE
ai. Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva. Am invatat ca nu trebuie sa
te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca Ci cu ceea ce poti tu
sa faci Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor Ci
conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva

Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete

Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde S-ar
putea sa fie ultima oara cand ii vezi

Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti

Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte

Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat Dar nu
am dreptul sa fiu si rau

Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la
distanta Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata Am invatat
ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu Nu inseamna ca nu te
iubeste din tot sufletul. Am invatat ca indiferent cat de bun iti este
un prieten Oricum te va rani din cand in cand Iar tu trebuie sa-l ierti
pentru asta.

Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fi iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.

Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale

Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata

Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.

Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.

Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti

Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...

Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti
sustine parerile.

Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit .



de Octavian Paler



El n-a mai avut timp. Dumnezeu sa-l ierte!

Amintiri din copilarie

I never thought that there are people who haven't seen (or at least heard about) The Sound of Music. Apparently, there are. The thing is I am so used to this movie from my childhood, that I just imagine that everyone else is.



I think I was about 5 or 6 when I first saw it. I admit that it can hardly be regarded as a masterpiece if applying high-standards, but it's always refreshing to watch, as it will always remind me of childhood. So, if anyone else feels nostalgic, here are Do-Re-Mi, So Long, Farewell (one of my personal favourites:D) and Edelweiss.

Etichete: ,

vineri, 4 mai 2007

Arta & Advertising

I probably haven't had enough of the Image Studies seminar if I'm writing this post. Otherwise, how else could I explain why I'm talking about Benetton again? Well.. the short answer would be "I don't know". But we are not people of short answers.

So... I must admit I truly admire Toscani's work, but more in what concerns his artistic approach. I like to see his pictures, I recognize them as a form of art, but not as Advertising. I can see the art in them, but in no way can I be convinced that they served the brand. Ok, maybe in getting it world-known for the controversy, but not in the sales-figures. Call me old-fashioned, but this is what I believe Advertising should do. It is ok to bring social issues on public debate, and we will probably never be able to do enough in this direction, but combining it with commercial purposes starts to shake the ethical approach.

And also.. here's where the cynical part starts: how are we supposed to be convinced into buying some clothes by pictures of prisoners waiting on the death-row or dying of aids? Again, it's not that I don't appreciate the work, but I just don't see the connection with marketing. :D


Anyway, this was not supposed to be about the pros and cons on Toscani and Benetton, but just a pretext for a picture I truly love.




There's so much strength, optimism and freshness in this picture, that any other comments are useless. Viva Toscani!