Thé Noir

.. pentru zilele cand cafeaua nu mai e de ajuns, ceai negru!

intre revolta si renuntare

statul la serviciu nu-mi prieste la scris pe blog. pana acum, n-am scris nimic. nu neaparat ca as fi fost loaded, dar nu-mi gasesc inspiratia. probabil ca e din cauza ca nu ma simt comfy, asa cum ma simt acasa.

am fost zilele trecute la o international party, unde m-am trezit singurul reprezentant al romaniei, printre tot felul de straini care locuiau in bucuresti. nice people, in general, doar ca... e un sentiment f ciudat cand ii auzi pe straini ca se plang de lucruri care te scot si pe tine din minti la tara ta - aglomeratia, chiriile, indolenta functionarilor, coruptia etc.
e ca si cum ti s-ar spune, mai ocolit, ca "ur country sucks". si nu e deloc placut. si atunci? suntem ipocriti, cand ne vaitam de romania? sau avem doar noi voie sa o facem, e off-limits pentru straini? mi-e greu sa ma pronunt. stiu doar ca samburele de patriotism din mine s-a revoltat puternic. dar am tacut. nu doar pt ca eram in inferioritate, ci si pentru ca am simtit ca nu merita.
am inceput sa tac din ce in ce mai mult... si sa renunt la lupte inutile.
anul asta, probabil ca a fost printre cele mai pline de renuntari. tocmai pentru ca am invatat ca nu merita. si aici nu ma mai refer la episoade de genul celor de sus (oricum, a fost doar ceva ce m-a intrigat si m-a facut sa-mi pun intrebari, in mare a fost totul foarte-foarte ok), ci mai degraba la accese de ambitie. nu ma vad si sper sa nu devin una dintre acei (mai potrivit in context ar fi acele, dar nu iese acordul:D ) Dinu Paturica ai PR-ului. facultatea de comunicare iti deschide ochii in multe privinte. mie mi i-a deschis si in ceea ce nu as vrea sa fiu. dar, slava Domnului, in doua saptamani it will be all over.

black, extra small

How similiar is this...
... to this?
Very.

De asta apreciem coerenta brandurilor straine;) And we love the attitude, baby!

Walking With a Ghost

love tegan & sarah!!!

the addiction

cand se termina, iti pare rau. si simti ca lipseste ceva. dupa ceva timp, parca lipsa e mai putin acuta, si incepi sa uiti. daca mai vezi ceva de dinainte, iti trezeste oarecari nostalgii.
si apoi se intoarce. de data asta, pentru ca stii la ce sa te astepti, si pretentiile sunt ridicate, esti cumva pus in garda, si ai capatat deja un ochi critic. crezi ca le cunosti tertipurile, ca te vor surprinde mai greu. oricum, nu mai esti un ageamiu, nu? si chiar atunci te loveste cel mai tare. fara niciun avertisment, fara urma de scapare. asa ca.... ceea ce ai deja nu-ti mai ajunge, si vrei mai mult. mereu mai mult. traiasca societatea capitalista, si principiile economice, ca nu degeaba ne-au invatat ca resursele sunt limitate, iar nevoile.... infinite!
pur si simplu, asa apare dependenta.

Amor a Portugal

inca o data, have to say i love it! cine vrea sa mearga la vara?:)

.. they say you're like a song

nu e cel mai potrivit video, dar singurul pe care l-am gasit cu ruby. si e facut de un brasileiro:D, asa ca merge;)

anonimatul

anonimatul face bine, de atatea ori. se spune ca e doar pentru lasi, pentru cei care nu vor sa dea piept cu viata, dar, daca stai bine sa te gandesti, de multe ori ai prefera ca lucrurile sa ramana in anonimatul confortabil de mai de demult. ignorance is bliss, truly.

de exemplu, chiar si cu blogurile. bine, una e cand citesti blogurile prietenilor, ale unor oameni pe care ii stii deja, dar cu totul altfel sta situatia cand, sarind din blog in blog, ai ajuns la unele care ti-au placut. si citesti in mod mai mult sau mai putin constant blogul respectiv. ma intreb - cum ar fi oare sa cunosti pe autorul randurilor la care esti abonat?
imi amintesc cand am citit jurnalul lui preda - prima si singura data. (doar prima pentru ca eu de obicei recitesc cartile care mi-au placut. cred ca am si carti citite de peste 10 ori). nu as putea spune ca am fost surprinsa, nici dezamagita. decat ca am avut un gust amar. nu era cum l-as fi crezut. si de atunci, nici n-am mai citit jurnalul. il prefer pe preda cel din beletristica, din delir, sau din morometii.
asa si cu blogurile. nu stiu daca magia nu sta si in anonimat. cam ca peste tot pe internet, de altfel. cum ar fi sa afli ca X, pe care il admiri pentru ascutimea limbii si comentariile intotdeauna spumoase, citeste libertatea in metrou, sau a mai facut nu-stiu-ce alta fapta reprobabila dupa codul how to be cool in ten days?
de prea multe ori, ne construim castele de nisip, si, cand incercam sa le mutam pe terra firma, se parbuseste tot. solutia arhitecturala? :D sa le admiram acolo unde le-am construit. pentru ca in alta parte nu doar ca nu se vor muta cum trebuie, dar nici macar nu vom mai intelege ce ne-a placut in the first place.