furtuna
... sa scriu despre summit, sa nu scriu despre summit? e atata lume cu nervii intinsi la maxim de evenimentul asta, atata lume care se gandeste cu groaza la restrictiile de circulatie si nu numai... si recunosc, si eu fac parte dintre ei.
inteleg pe de o parte dorinta organiatorilor de a iesi totul snur, dar cred ca tot efortul asta atat de vizibil, de asudat si de gafait nu arata decat complexul ancestral de a intra si noi in randul lumii... sa nu se mai spuna ca suntem coborati din mangotier. si tocmai graba de a indesa gunoiul sub pres ne da de gol, pentru ca mizeria se vede pe la colturi.
ceea ce imi displace cel mai mult este insa atmosfera extrem de apasata. sunt zeci de politisti pe la toate colturile, la metrou se fac evacuari pentru o biata punga ratacita... e atmosfera apasatoare de dinaintea furtunii. poate ca furtuna nici nu o sa vina (so help us God) si atunci... presiunea e cu atat mai mare. oricum... fie ca vrem, fie ca nu, summit-ul vine! speram ca va si trece.. cu bine;)